Despre Noi – Kamae
Sensei Vasile Ghimpu, Centura neagra – 4Dan
Povestea noastra a inceput in 2013, intr-o sala mica la subsolul unei cladiri de pe Soseaua Oltenitei, cu patru copii, dintre care doi erau baietii mei cu varsta de aproape sase ani.
Clubul s-a nascut din doua motive, primul fiind dragostea pentru copii. Am dorit intotdeauna un mediu sanatos, controlat, sigur, unde se cultiva SINCERITATEA, MUNCA, PERSEVERENTA, DISCIPLINA, PRIETENIA, DISTRACTIA, atat pentru copii mei cat si pentru toti copiii care ne-au calcat pragul.
Motto-ul clubului a fost si va ramane KAMAE-KARATE PENTRU SANATATEA COPILULUI TAU!
Al doilea motiv a fost pasiunea pentru KARATE, arta pe care o practic din anul 1992, sub indrumarea lui Sensei Gaitan Tiberiu si din 2000 sub indrumarea lui Sensei Lestaru Marius, cel care “m-a impins” sa predau mai departe cunostintele si priceperea pe care le-am dobandit de-a lungul anilor.
In 2017 am primit aprobarea pentru afilierea clubului la Federatia Romana de Karate, singura fedratie de karate recunosuta de COSR. De atunci si pana astazi clubul nostru nu a lipsit la niciun Campionat National sau Cupa a Romaniei, obtinand de fiecare data locuri pe podium. Mentionez cu aceasta ocazie ca ne mandrim la club cu sportivi care au devenit campioni europeni si vicecampioni mondiali.
De-a lungul acestor ani s-au creat prietenii stranse atat intre copii cat si intre parinti, prietenii care s-au sudat si in timpul cantonamentelor de vara sau de iarna, la munte sau la mare. Multumesc parintilor, pe aceasta cale, pentru tot eforul depus, sustinerea si increderea acordate. Fara ei visul meu nu putea sa devina realitate. Au fost mereu alaturi de noi, ne-au sustinut atat emotional cat si financiar, ne-am bucurat, am plans si ne-am distrat impreuna si sper sa continuam la fel, asa cum imi place mie sa spun, in FAMILIA KAMAE!
Ca o concluzie la aceasta scurta prezentare, imi doresc ca toti copiii, nu doar cei care ne calca pragul, sa traiasca emotiile sportivilor nostri, atunci cand antrenamentele de pregatire ii coplesesc, atunci cand pierd, atunci cand urca pe podium si asculta intonandu-se imnul national, atunci cand ne distram la mare sau la munte, atunci cand autocarul parca nu mai ajunge la destinatie, atunci cand ne pregatim sa intram pe suprafata de lupta, atunci cand adversarul este mult mai experimentat si totusi reusim sa ii facem fata, poate chiar sa castigam, atunci cand Sensei striga de pe margine etc., emotii pe care copiii de azi (ancorati in lumea virtuala) nu le mai pot explora decat intr-un astfel de mediu!
Mai sunt multe de spus si de demostrat si sper ca impreuna cu parintii si sponsorii nostri sa ducem mai departe visul de a crea pentru copiii nostri un mediu sigur, sanatos in care sa isi sculpteze frumos, deopotriva trupul, spiritul si caracterul.